Europa Liberă, Aici este un proiect inițiat și coordonat de Institutul Român de Istorie Recentă împreună cu echipa foștilor angajați și colaboratori ai Departamentului Românesc al Radio Europa Liberă. Scopul proiectului este realizarea unei copii digitale a arhivei emisiunilor difuzate de Europa Liberă.

Radio Europa Liberă (REL) a fost cel mai important fenomen mediatic al României de pîna în 1989, și a jucat un rol determinant în istoria recentă a țării. Premisele pentru înlăturarea totalitarismului și orientarea spre libertate și democrație se datoreaza în mare măsură Europei Libere. Emisiunile destinate României, inițiate în 1950, au încetat în august 2008.

Istoria României din a doua jumătate a secolului 20 și pătimirile societății românești sub comunism nu pot fi studiate și înțelese fără cuprinderea fenomenului “Europa Liberă” într-un asemenea demers. Arhiva emisiunilor REL se află la Hoover Institution din Stanford, California, peste mări și țări. Din această cauză, arhiva este practic inaccesibilă celor din țară. Digitalizarea ei ar face accesibile emisiunile Europei Libere fără nici o îngrădire și ar facilita enorm folosirea arhivei ca material de studiu.

Emisiunile Europei Libere au fost percepute și descrise ca oxigenul care a permis românilor să respire și să reziste sub comunism. REL a salvat vieți și a influențat destine. A fost marea obsesie a lui N. Ceausescu și a Securității. Din cauza asta, a avut de suferit și a adus jertfe. În anul 2001, statul român a găsit de cuviință să recunoască importanța și meritele Europei Libere. Președintele Ion Iliescu a înmînat atunci celor de la REL distincții și diplome “ca semn al durabilei recunoştinţe şi preţuiri a poporului român” [declarația integrală]. În 2008, cînd emisiunile destinate României au încetat, preşedintele Traian Băsescu a conferit Europei Libere Ordinul Cultural în grad de mare ofiţer pentru contribuţia la promovarea libertăţii de exprimare, în special în timpul României comuniste. Emisiunile Europei Libere, a spus președintele Băsescu, au fost “acea fereastră prin care românii să poată privi la propriul lor adevăr".